Sexul broastei (testoase)… sexul amantei… deci clar sex peste tot !

Blogerita cu numele celui de-al 43-lea stat american, cu capitala la Boise (Da ma, e Idaho !), scrie despre “Until divorce do us part !“. Si uite ca ma manaca si pe mine degetele sa ma gandesc, cu voce tare, la treaba asta si cat se poate de la misto ! Si uite ca sa incep (:D):
Pai daca am trai noi cat broastele testoase si ne-am apuca tot pe la 20-30 de ani sa ne casatorim cu ELE, zanele sufletelor nostre, va dati seama cat ar trebui sa avem sex numa’ cu o singura broscutza ? Mai ales ca, traind pana pe la 200 de ani, pana pe la 150-170 o sa o tot duceti bine cu “frichi-frichi” (adik o sa te duca si pe tine si o sa aibe si ea chef). Va dati seama daca acum cand stii ca o sa stai cu ea 50-70 de ani, te cam ingrozeste ideea de “marriage”, cum vei face atunci, cand suta de ani in doi e ceva normal ? Deci concluzie, daca data viitoare vrei sa il mai injuri pe careva, zi-iasa:
“BA ITI DORESC SA AI PARTE DE O CASNICIE CA BROASTELE TESTOASE SI O VIATA SEXUALA LA FEL !” :))

Ei dar hai sa ajungem si la partea a doua a problemei: Amantele la broscoii testosi ! Va dati seama ca daca marele Giovanni Jacopo Casanova a avut aproape 120 de femei cate are broscoiul asta. Probabil ca si broasca isi pune problema:

FRATE OARE DE CE PLEACA “OAC” DE LA MINE SI MAI CAUTA PLACERI SI PE LA ALTE CARAPACE ?”
Nu broscutzo, nu e din cauza ca te-ai ingrasat sau ci din cauza ca el nu e invatat cu “carapacea” COMUNA ! Probabil si ea se intreaba daca sa il ierte sau nu ! Acu ce sa iti zic, vorba si “americancei” de mai sus. Ba important e sa stiti voi ce vreti si sa va COMUNICATI cat mai bine ideile unii celorlalti.

Acu sfat si pentru broscoiul cu “oo-le”umflate” caruia i s-au aprins calcaiele dupa vreo “carapace mini” sau dupa vreo “carapace ulta-light cu air-bag-uri frontale de invidiat”, ii sfatuiesc sa treaca pe la o “o casa cu broscutze misto si felinar rosu”. Si daca tot nu reusesti sa iti scoti “broasca” din cap, mai du-te odata. Si daca nici a doua oara nu o uiti, e clar fugi la ea in mlastina si baga textul ala clasic:

“DRAGA MEA BROSCUTZA ESTI PREA BUNA PENTRU MINE SI EU NU TE MERIT” :)) =))
Si daca broscutza e inocenta si tinerica o a planga putin, o sa te mai sune inca ceva timp si o va fascina vreun alt broscoi. Dar daca ai avut o broscutza mai matura, ia-ti si protectii pentru zona inghinala ca astea mici au invatat de prin filmele cu Cichi Chan, un’ te doare pe tine mai tare si folosesc din plin “tactica aceea”. Daca voi erati pe pasul de a face si pasul cu “roaba si robul lui D-zeu”, fugi si pe la Muzeul de Istorie si ia o armura sau un echipament de motociclist. Nu te speria, ca nu e de protectie… e tot ca la motociclisti:

TE AJUTA SA NU TE IMPRASTII PREA TARE, LA MOMENTUL IMPACTULUI !
Daca ai scapat pana la urma, asculta aici la un om batran (si flescait, dar vesel):
NU MAI AMESTECA BROSCUTZELE, CA IN GENERAL IESE SUPA ! DAR TRE’ SA FIE TOATE TINERE ! ACI NU E CA LA GAINI… adika AIA BATRANA FACE CIORBA BUNA ! Aci’ aia batrana ori faci din ea o ciorba intrega ori nu mai faci deloc ! :D

Ezitând

Încă păstrez numărul lui chiar dacă nu îl voi suna prea curând.Nu vreau să mă întorc în timp,la urma urmei jocul rămâne acelaşi,doar jucătorii se schimbă.

E dimineaţă,razele soarelui scaldă întreaga încăpere,emanând o căldură obositoare.Ca de obicei îmi beau cafeaua singură,răsfoind ultima ediţie a revistei Vogue iar muzica probabil a trezit deja întreg etajul hotelului.De când te-ai decis să calci peste ceea ce aveam împreună totul a devenit o rutină.Uneori mă întreb dacă ţi-e bine acolo unde eşti acum,dacă ea,oricare ea ar fi,se trezeşte înaintea ta pentru a pregăti cafeaua,dacă învaţă reţete de prăjituri doar de dragul tău,ori dacă îşi face timp de tine în dimineţile în care vă întoarceţi frânţi de la petrecerile prietenilor tăi,iar tu suferi de celebra-ţi insomnie.Prietenii tăi nesuferiţi…până şi ei îmi lipsesc.Glumele nesărate şi feţele lor bosumflate când pierdeau jocul de Poker,ori cel de Monopoly, din serile de vineri.Mereu când jucam amândoi câştigam, îţi aminteşti?

Ne întorceam în zori,iar autostrada era aproape pustie.Aveai o plăcere sadică să îmi vezi reacţia de fiecare dată când luai mâinile de pe volan şi ţi le puteai la ceafă.Mă priveai cu un zâmbet larg în timp ce încercam să ţin volanul drept,apoi mă sărutai pe creştet şi îţi reluai poziţia de condus. Făceam săptămânal cumpărături în acelaşi magazin,iar tu de fiecare dată căutai noutăţile în materie de gadgeturi.”Hai copilu’ că n-avem timp!” şi îmi cereai încă cinci minute.Adevărul e că îmi lipseşte vechiul tu,de când ţi-ai arătat adevăratele culori ai decăzut enorm în ochii mei.

Într-o fracţiune de secundă uşa camerei este deschisă lovindu-se cu brutalitate de perete.
-Bună draga mea! Dă muzica aia mai încet, se aude din stradă.Vino să te pup! Ce bine că te-ai trezit.Trebuia să fi venit cu mine.Îmi spune râzând ca şi cum stările care au încercat-o aseară au fost şterse în totalitate.
O urmăresc nedumerită în timp ce scoate cutii cu pantofi,genţi,bluze,cosmetice, din plasele colorate.Arată de parcă ar fi cumpărat un întreg magazin.

Ironic…asta îmi spuneai tu când portbagajul era umplut la refuz,apoi te plângeai că nu îţi place să despachetezi.Probabil şi acum geamantanele tale imense ar mai fi în camera mea aproape neatinse,dacă nu ţi-aş fi cerut să pleci.Încă mi te amintesc proptit în tocul uşii cu mâinile încrucişate.Ce aşteptai? Compasiune…înţelegere? Apoi ai dispărut fără nici o urmă de regret.Îţi auzeam paşii atât de grăbiţi încât păreau că nu mai nimeresc toate treptele scărilor.Bănuiesc că şi tu îţi doreai un sfârşit.

-Ce ai? La ce te gândeşti? Intervine brusc vorbindu-mi neobişnuit de tare.Prezenţa ei îmi creează discomfort pentru prima dată.Dau pagina revistei încercând să o ignor.Se trânteşte pe canapea lângă mine.Era cât pe ce să îmi vărs cafeaua,urăsc agitaţia asta şi nici nu o înţeleg.
Mă fixează cu privirea apoi continuă pe acelaşi ton, gesticulând haotic.
-Oxford Street e ca o bucăţică din rai! Ţi-am luat geanta aia despre care tot vorbeai în avion.Nu îţi fă probleme îmi mulţumeşti mai târziu.Ai mâncat azi? Eu nu…ar trebui să mergem într-un loc drăguţ,aş da orice pentru un croissant şi o limonadă rece.

Îi spun că mă schimb cât de repede pot,apoi vom lua masa unde doreşte.Nu am dispoziţia necesară să înfrunt agitaţia Londrei dar mă conformez.
Înainte să întru în baie vocea ei mă opreşte în prag.
-Ia zi, l-ai sunat?