Promovarea

O definitie “specializata” a promovarii, data de specialistii in marketing este urmatoarea: ”Promovarea înglobeaza ansamblul actiunilor de informare, atragere si pastrare a clientilor potentiali si traditionali spre o anumita oferta de stimulare a deciziei de cumparare, prin trezirea interesului si crearea convingerii ca oferta respectiva le satisface la cel mai înalt nivel anumite trebuinte”.

Promovarea are la baza un element esential, comunicarea, fara de care vanzarea unui produs sau serviciu nu se poate face. Acesta este primul lucru pe care micul intreprinzator si companiile mari trebuie sa il aiba in minte. Degeaba stii sa vinzi, daca nu stii cum sa faci asta. Degeaba esti un bun orator daca nu stii ce, cum si cui sa comunici pentru ati atinge scopul.

Inca nu am dobandit titlul de expert in marketing. Mai am pana acolo. Dar este foarte simplu sa descriu cativa pasi firesti pe care ar trebui sa ii urmeze un intreprinzator pentru a-si promova si imbunatati imaginea magazinului.

Pentru a atrage oamenii sa calce pragul magazinului tau, ai nevoie de ceva”lipici”. Intotdeauna, sau in marea majoritate a cazurilor, reclama este sufletul comertului. Publicitatea, sub orice forma vinde. Nu conteaza ce nume are magazinul pe care vrei sa il promovezi. Insa trebuie sa tii cont ca trebuie sa sune melodios, incitant si generic. Nu ii poti da unui magazin de piese auto denumirea de Supermarket “La gradina”. Poti eventual, sa iti alegi un nume in concordanta cu obiectul tau de activitate. De exemplu: Gelu A. F piese auto. Asa, stii sigur ca cel putin segmentul tau de consumatori va fi informat ca tu vinzi exact ceea ce au ei nevoie. Pe langa reclama, imaginea face totul. Lucrurile facute cu stil, nu necesita neaparat o investitie uriasa. O firma luminoasa poate fi o unealta buna de atragere a trecatorilor si de a-i face, daca nu sa cumpere, macar sa iti treaca pragul, sa vada despre ce e vorba. Asta, referitor la exterior. Niste geamuri curate, afise nu prea multe si produse expuse in vitrina, cu siguranta atrag atentia curiosilor. Iti poti promova magazinul sau mica afacere prin orice mijloc de comunicatie. Fie ca e vorba de radio, reclame televizate, anunturi in ziare, pliante publicitare care sa spuna clar ce vinzi si unde poti fi gasit, panouri publicitare, toate pot reprezenta mijloace de promovare. Nu trebuie sa fi extraordinar de istet sa iti dai seama ca lumea trebuie sa stie de tine, ca sa incepi sa atragi profit si sa iti fidelizezi clientela, sa te extinzi si sa iti ocupi locul pe piata. Chiar daca esti mic, inceputul nu e deloc greu. E nevoie doar de imaginatie. Partea cea mai dificila, abia acum urmeaza. Iau exemplul meu, pentru ca e cel mai concludent. Atunci cand intru intr-un magazin, ma consider potential client. Pentru ca imi doresc ca atunci cand fac cumparaturi produsele “sa imi sara in ochi”, tu ca intreprinzator, trebuie sa ai o tactica bine pusa la punct pentru a-mi facilita orientare si gasirea produselor de care am nevoie. Poti avea oameni care sa lucreze pentru tine, dar pe care tu sa ii instruiesti in prealabil. Eu nu sunt un client pretentios, insa sunt ocupat si am nevoie de minimum de timp pentru a-mi efectua cumparaturile. Si mai am nevoie de ceva. Am nevoie de vanzatori amabili, care sa imi zambeasca si care sa ma ajute sa gasesc ce caut, daca eu sunt cu capul in nori in ziua respectiva. Doar asta ma mai poate face sa iti calc pragul si a doua oara. Altfel, daca ma simt stanjenit m-as putea duce la magazinul de pe colt, la vecinul Mitica, unde pot gasi usor si repede ce caut si cu care pot schimba cateva vorbe. Ce nu au inteles comerciantii nostri si vanzatorii lor este urmatoarea deviza: ”CLIENTUL NOSTRU, STAPANUL NOSTRU”. Si inca ceva: ”OMUL SFINTESTE LOCUL”. Cream locuri de munca pentru a-i ajuta pe altii. Dar nu ne gonim clientii cu indolenta angajatilor. De asta cred ca ar trebui sa existe pe undeva printr-un coltisor un set de reguli de buna purtare si bune maniere. Indiferent ca detii o firma sau un magazin, angajatii tai trebuie sa se comporte exemplar. Fiecare are probleme, dar asta nu inseamna ca poti jigni un client sau ca ii poti intoarce spatele cand are nevoie de tine. Sunt reguli simple care te pot face sa castigi mai mult decat altii. Si ca sa rezum ce am vrut sa spun:

1. Gaseste cea mai potrivita cale de a-ti promova afacerea, fie ca este in presa, pliante, online, la radio. Gaseste ce ti se potriveste tie si actioneaza in consecinta.

2. Ingrijeste-ti afacerea. La fel ca pe o planta, o  afacere trebuie udata. Cu angajati instruiti, cu o strategie care sa ii usureze munca clientului tau si cu perseverenta. Nimeni nu a ajuns sus dintr-o data.

3. Ocupa-te nu doar sa vinzi ca sa atragi profit. Promovarea nu inseamna a te baga pe sub pielea potentialilor consumatori pentru a-i convinge sa cumpere. Promovarea inseamna a-ti cladi, pas cu pas, drumul spre un nume, spre a fi un intreprinzator de incredere si spre a-ti atinge, in final, targetele promotionale.

4. Fii onest! In afaceri acest lucru de obicei se exclude. Nu vinde iluzii false cu promotii care sa iti atraga clienti. Cum ar fi de exemplu: echipamente de protectie aurite. Vinde calitate si lucrurile vor iesi asa cum iti doresti.

Multi nu au inteles ca o afacere nu inseamna numai actul de vanzare-cumparare. A face o afacere inseamna in primul rand a castiga prieteni, a prezenta incredere, a detine calitatea muncii si a produselor tale si in sfarsit a vinde. Cine intelege aceste lucruri esentiale, nu are cum sa dea gres.

Generatia mea

Cred ca nu sunt foarte multi cei care  au citit aceasta carte,si ma refer aici la cei din generatia mea,dar cred ca ar fi un semn de intrebare pana si pentru cei mai ignoranti dintre noi.Daca la inceput dispretuiam regimurile care iti luau orice libertate,din spirit patriotic si de solidaritate cu stramosii mei care au fost victime ale unei piese de teatru puse atat de bine in scena,cand am ajuns la finalul cartii am descoperit ca acordam mult prea mult credit oamenilor si ca nu sentimentul de solidaritate ar trebui sa ma rascoleasca ci toate crimele insangerate cauzate de idei mult prea fixe,de lipsa de iubire pentru aproape si de dorinta de parvenire,de setea pentru suprematie.
               
Am aflat ca si cel de langa tine te poate vinde pe nimic,ca increderea in oameni nu e decat o cale sigura si irevocabila spre pierzanie si ca tot ce ai realizat in viata,fie mult sau putin,e demn de toata aprecierea.
               
Dar un lucru mult mai important m-a facut sa descopar de ce simteam frica launtrica ce ma sfasia,doar la amintirea acestor regimuri tirane,crude,nascocite de minti bolnave,diavolesti,al caror unic scop era ascensiunea,de orice fel. „ Fauritorii ”acestor regimuri voiau sa ajunga sus,cat mai sus,calcand pe cadavre si curmand milioane de vieti inocente.Ce-i drept,au ajuns atat de sus incat aveau impresia ca pot atinge cerul,dar au cazut intr-un hau imens,doborati de cei carora le-au rapit libertatea.Ce exemplu mai pertinent as putea gasi,daca nu regimul Ceausescu ?
               
A ajuns acolo unde si-a dorit,la carma puterii,dar a fost destituit din functia pe care in mod abuziv a ocupat-o atata timp,in tarisoara asta,razbita de tot felul de cotropitori :cuceritori,conducatori,visatori si alte tipuri de „ boli umane” care nu doreau decat supunere si  privarea de orice libertate.E foarte tragic ca atunci cand ma gandesc la Romania,ma gandesc la un om bolnav,gata sa isi dea ultima suflare.
               
Imi vine in minte si acum soarta groaznica pe care a  infruntat-o Dumitru Mircescu in inchisorile si lagarele socialiste,manat in vartejul unui destin implacabil de o aluzie,de o idee marxista nimicitoare in care credea cu tarie.Pe langa faptul ca toata cartea a reprezentat o piatra de temelie in intelegerea a ceea ce a reprezentat comunismul pentru Romania,un citat din carte mi-a atras atentia.Citatul ii apartine unui coleg de celula din inchisoare al domnului Mircescu,un alt personaj cu un destin tragic pe scena vietii reale,arestat de 28 de ori pana la varsta de 72 de ani,pe motive nascocite de minti bolnave,care promovau teroarea.Acesta spunea ca « …lumea nu e decat un bordel,iar oamenii niste femei usoare,vulgare,dornice sa se catere sus,in varful ierarhiei birocratice la ciolanul puterii,pe spinarea prostilor. »Nu stiu de ce acest citat mi-a captat atentia…poate ca asemanarea izbitoare cu personajele din viata reala m-a determinat sa il adopt ca motto al revoltei mele interioare.
             
Atunci cand esti novice in viata,vezi in cei din jurul tau,in cei cu mai mare experienta,mentori care te pot ajuta sa gasesti calea pe care s-o urmezi.Intr-un fel e bine sa asculti sfaturile batranilor,ale celor care au trait mai mult decat tine,dar ar trebui privite cu sceptimism.Am realizat pe propria-mi piele ca un sfat nu e dat intotdeauna din suflet.Sunt si oameni care,fara motiv,din placerea de a face rau,ne indruma gresit.Important este sa stim sa ne ridicam ori de cate ori este nevoie,sa stim sa nu plecam capul in fata unei nedreptati sau a greutatilor vietii,sa nu incetam niciodata sa luptam pentru un ideal :apropiat sau indepartat,un ideal e cel care mentine aprinsa  vapaia vietii,mistuie dezamagirile si ne descatuseaza sufletele.E incredeibil cat de mult te poate schimba o poveste crunta de viata,pe care daca o iei drept exemplu,vei avea cel mai bun sfatuitor.Din dezamagirile si din bucuriile de pana acum am invatat un singur lucru :mai devreme sau mai tarziu,cu sudoare si perseverenta,fiecare vis va deveni realitate.
Violenta domestica

Una dintre cele mai mari probleme ale femeilor este cea legata de brutalitatea barbatilor, fie ei soti sau tati, iubiti sau frati. Indiferent de statutul social, de pozitia in familie, de rolul pe care il indeplineste, o femeie nu este nevoita sa inchida ochii atunci cand este tratata cu brutalitate.

In zilele noastre, violenta a devenit un lucru comun. Barbatilor li se pare ceva firesc sa si “dreseze” consoartele cu palma sau cu pumnul, in locul unei discutii amiabile. Cele mai multe conflicte de acest gen in urma carora femeile raman cu sechele grave, sunt generate de problema sau mai bine spus de lipsa banilor.

Desi, paradoxal, lipsa banilor ar trebui sa intareasca o familie, nu face decat sa o dezbine, si uneori, in mod tragic. Exista si conflicte familiale, care din nefericire se termina prost. Marea majoritate a cazurilor prezentate de televiziuni care au rezultat cu uciderea unor femei fac parte din aceasta categorie. Nu numai problema banilor poate genera astfel de conflicte ci si alt tip de neintelegeri: suprematia barbatului in rolul de capul familiei, dorinta femeii de a deveni independenta si nu casnica, imposibilitate barbatilor de a purta un dialog deschis fara izbucniri de furie, nesupunerea femeii, existenta unor copii care trebuiesc crescuti intr-un mediu familial, consumul de alcool, tradarea si multe altele. Judecand la rece, nici una dintre parti nu ar trebui sa accepte astfel de mizerii, insa, atunci cand cuvantul familie capata contur, unei femei ii este mult mai greu sa lase de izbeliste ceea ce cu greu a format, nu e ceva la care poti renunta cu usurinta, ca niste bani pe care ii schimbi la curs valutar banci bnr.

Poate ca inca nu ne putem resemna la gandul ca modernitatea, asa cum se prezinta ea, incerca sa schimbe pana si relatiile de familie. Vorbim de multe ori de relatii deschise, in care cei doi parteneri au voie sa experimenteze si altfel de senzatii alaturi de persoane noi, altele decat partenerii lor. De aici si pana la dezbinarea unei relatii, sau mai mult, pana la un conflict, nu e decat un pas. Barbatilor li s-ar putea parea o mana cereasca o astfel de posibilitate de a evada din monotonia si ciclicitatea unei relatii tocite de ani, dar unei femei, desi ea este cea care a preluat initiativa, nu o sa i se para niciodata o solutie de “improspatare” a relatiei cu partenerul. Femeile si barbatii simt si in consecinta, actioneaza diferit.

E de ajuns o scanteie pentru a se naste un conflict.
Desi violenta nu este de fiecare data fizica, violenta verbala, improscarea cu noroi, eliberarea de furii si de frustrari ce s-au nascut o data cu inaintarea intr-o relatie, pot cauza rani grave. Si ce e mai grav este ca violenta poate sa se nasca din orice discutie.

Ipocrizie

 Daca stau bine sa ma gandesc,poate o astfel de cugetare ar fi folositoare si miilor de tineri care incearca sa isi bucure traiul cu lucruri materiale atat de nefolositoare.Poate as da dovada de ipocrizie  fata de mine insami daca nu as admite ca fiecare om trebuie sa traiasca decent,sa castige si sa se imbogateasca pentru a tine pasul cu o societate mereu in tranzitie,dar cu o debilitate destul de grava si care continua sa fie discriminatoare,prin diferentieri de ordin pecuniar.
             
Accept toate astea,inghit pana si gunoiul social,dar nu pot intelege de ce.Cred ca am devenit mult prea toleranta,termen ce in societate s-ar traduce prin „moderna” .Daca ridicolul,ignoranta la cote maxime,egocentrismul,execesul de incredere in sine ,ca sa nu-i spun aroganta,inseamna sa fii modern,atunci prefer sa raman in continuare demodata,sa imi pastrez ideile „ fixe ”si spiritul liber,neincatusat de tentatiile autohtone.
         
Am incetat sa urmaresc orice tip de program difuzat de televiziunile nationale,cu exceptia documentarelor,tocmai datorita acestor lucruri.

Pana nu demult am fost si eu un zappeur inrait, urmarind emisiunile mai multor posturi TV autohtone,desigur.De cand deschideam televizorul si pana il inchideam ramaneam stupefiata de gradul de incultura care zace in tinerii nostri si nu numai(printre care ma numar si eu,dar prefer sa cred ca ma ridic deasupra turmei),de exhibitionismul nonsalant si de imoralitatea emanata de adeptii unui trai indestulat.
           
Poate ca si asta m-a facut sa ma gandesc la cat de precara si efemera e existenta noastra de fiinte inzestrate cu o constiinta ce a venit fara un manual de instructiuni.De fapt,ce vorbesc eu de constiinta si morala cand coruptia ,pe toate planurile si imoralitatea omniprezenta duhnesc in societatea asta atat de bolnava,ca dintr-un cadavru in descompunere ?
           
Adeseori imi spun ca sunt prea dura si ar trebui s-o las mai moale cu gandirea mea critica,pentru ca altfel singura o sa ma exclud din grupul comun.Acum cand am aflat,punandu-mi la incercare constiinta,cat de multe vrem sa obtinem si cat de putine luam cu noi atunci cand ne stingem,am ajuns la concluzia ca viata omului e o lupta continua intre material si imaterial,lupta din care imaterialul,spiritualul se concretizeaza in viata noastra abia spre sfarsit,atunci cand cautam sa „dezbracam ” haina murdara a unei vieti tulburi,pentru a ne izbavi de pacatele pe care de multe ori le-am comis cu buna stiinta.
In  scurta mea calatorie prin lumea zappeur-ilor TV am avut ocazia sa identific mai multe tipuri umane alterate decat in operele lui Caragiale.
         
Daca e ceva ce nu imi pot explica,atunci nu imi pot explica revolta interioara care ma face sa par un proscris al societatii in care traiesc.Gandesc ca o explicatie ar consta in sutele si miile de pagini pe care le-am vizitate in periplul meu prin  lumea anti-comunista.M-a atras intotdeauna exact ceea ce se opune normalului,iar asta e inca o dilema.
               
Daca ar fi sa rezum totul la o  singura  motivatie care starneste in mine un spirit patriotic revoltat,atunci aceasta e « Transhimeria ».

Nimic nu m-a facut sa imi schimb ideea despre viata mai mult ca o carte peste care am dat din intamplare,tot intreband in stanga si in dreapta,daca cineva mi-ar putea recomanda cateva carti prin care sa imi formez o parere in legatura cu ce au insemnat comunismul,socialismul si in general regimurile totalitare pentru intreaga umanitate.Am inceput sa devorez cartea ca o fiara insetata de sangele cald al prazii.O carte pe care am citit-o in decurs de cateva ore,aproape pe nerasuflate,concentrandu-mi toata atentia asupra tragismului unui destin blestemat.

Error in connection! Try again later!

Asta simt in fiecare zi. Ma simt tot mai rupta de realitate, si nu ma refer aici la realitatea imediata, proxima, ci la cea de “acolo”, atat pe plan intern, cat si pe plan extern. 


Nu ma uit aproape deloc la tv, poate doar seara mai ajung din cand in cand “In gura presei”, dar si lucrul acesta, din pacate, uneori ajunge mai mult zgomot de fond. Prind franturi de idei pentru ca mereu mai am si alte activitati de finalizat. Si uite asa ajung sa am grimasele cele mai diverse care indica uimirea, caci nu stiu ce se intampla in lume. Citind zilele trecute blog-ul unui coleg de facultate m-am deprimat brusc: cate s-au intamplat in lume zilele astea si eu ma port de parca singurul univers cu adevarat esential e reprezentat de casa - firma- facultate- casa.


M-am hotarat sa schimb ceva si mai ales ca, desi fiecare individ trebuie sa fie informat, eu cu atat mai mult trebuie sa fiu la curent cu stirile din toate domeniile, avand in vedere ca in acest moment studiez comunicare si mass-media. Shame on me!


Evenimentele de la Chisinau mi-au atras atentia si dorind sa nu fiu pe dinafara cand vine vorba de o situatie de tipul acesta, de o asemenea amploare, mi-am promis mie sa ma conectez mai des, iar conexiunea sa fie de fiecare data reusita!

Error in connection! Try again later!

Asta simt in fiecare zi. Ma simt tot mai rupta de realitate, si nu ma refer aici la realitatea imediata, proxima, ci la cea de “acolo”, atat pe plan intern, cat si pe plan extern.

Nu ma uit aproape deloc la tv, poate doar seara mai ajung din cand in cand “In gura presei”, dar si lucrul acesta, din pacate, uneori ajunge mai mult zgomot de fond. Prind franturi de idei pentru ca mereu mai am si alte activitati de finalizat. Si uite asa ajung sa am grimasele cele mai diverse care indica uimirea, caci nu stiu ce se intampla in lume. Citind zilele trecute blog-ul unui coleg de facultate m-am deprimat brusc: cate s-au intamplat in lume zilele astea si eu ma port de parca singurul univers cu adevarat esential e reprezentat de casa - firma- facultate- casa.

M-am hotarat sa schimb ceva si mai ales ca, desi fiecare individ trebuie sa fie informat, eu cu atat mai mult trebuie sa fiu la curent cu stirile din toate domeniile, avand in vedere ca in acest moment studiez comunicare si mass-media. Shame on me!

Evenimentele de la Chisinau mi-au atras atentia si dorind sa nu fiu pe dinafara cand vine vorba de o situatie de tipul acesta, de o asemenea amploare, mi-am promis mie sa ma conectez mai des, iar conexiunea sa fie de fiecare data reusita!